Symphytum Officinalis

Tătăneasa (Symphytum officinale) face parte din familia Boraginaceae. Crește în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie, șanțuri, preferă solurile argiloase, răspândindu-se din zona de câmpie până în deal. Are un rizom scurt și gros, ramificat cu scoarța neagră, tulpină erectă, înaltă, acoperită pe toată suprafața cu peri aspri, frunzele sunt lungi, alterne, în partea inferioară a tulpinii oval-lanceolate. Florile sunt de culoare roșie-violacee, uneori roz-albă, apoi devin albastre. Tătăneasa înflorește pe timpul verii, în lunile mai-august. Este o plantă perenă, cu o tulpină înaltă de 50-80 cm, a cărei rădăcini fusiforme, cărnoase, în exterior de culoare neagră maronie iar în interior albe spre galben, cleioase și lipicioase la pipăit, groase de 1-2,5 cm cresc adânc înfipte în pământ.

Se înmulțește prin despărțirea tufelor sau prin semințe.

Denumiri populare: tătăneață, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia tatii, gavăț, lutatină, tatană, rădăcina neagră, iarbă băloasă, barba tatei, tacin, iarbă întăritoare.

Substanțe active

Rădăcina conține o cantitate mare de mucilagii precum și alantoina, alcaloizi, glicoalcaloizi, 8-10% taninuri. Frunzele sale conțin o cantitate considerabilă de taninuri, alcaloizi, precum și o cantitate mare de proteine, glicozide, colină.

Recoltarea

Se recoltează rădăcinile de tătăneasă, pe la sfârșitul toamnei, când frunzele s-au îngălbenit, sau la începutul primăverii, aproape de apariția primilor lăstari. După caz, se folosesc și frunzele , care se recoltează înainte sau în timpul înfloririi. Recoltarea se face pe vreme uscată, se acordă mare atenție ca rădăcinile și frunzele adunate să fie intacte, sănătoase, și să fie separat depozitate. La recoltare se recomandă folosirea de coșuri de răchită, pungi de hârtie, cutii din carton sau plase.

Rădăcinile scoase din pământ se spală bine într-un curent de apă.

Rădăcinile de tătăneasă se usucă în straturi subțiri cât mai repede posibil, în spații unde există o ventilație adecvată. Uscarea este considerată terminată când rădăcinile au devenit rigide și în interior au rămas albe, iar la frunze când culoarea verde a frunzelor își pierd doar o nuanță din culoarea lor.